Săptămâna trecută, am terminat romanul de ficțiune realistă „O viață în cuvinte”.
Deoarece dintre toate pe care le-am scris până acum, consider (75% din timp) că aceasta carte merită și este demnă să fie publicată de o editură tradițională, m-am gândit să o trimit spre evaluare la câteva dintre ele.
Evident, nu mi-am făcut tema cum trebuie, ignorând până și lecțiile mele.
Cum mărturisesc aici https://publicagratuitcarti.blogspot.com/ (click, dacă ești interesat), dintre toate pe care le-am făcut în viața mea, cel mai greu mi-a fost să vând ceea ce fac.
Și nu mă refer la vânzarea fizică a cărților mele (ori a mea), dar la supunerea lor spre atenția publicului și, mai ales, spre atenția editurilor.
În 2016 ori 2017, nu-mi amintesc exact, am trimis prima mea nuvelă în limba engleză unor case de publicare englezești.
Mi-au trebuit ani să-mi adun curajul să fac asta, deși, în fundul inimii știam că n-ar fi trebuit să deranjez pe nimeni cu opera aceea.
În alte cuvinte, eram perfect conștientă că nu era o poveste de nivelul unei edituri tradiționale.
În retrospectivă, aș cataloga o asemenea acțiune nesăbuită din partea mea drept lipsă de respect față de timpul și energia celor care au avut nenorocul să deschidă e-mailul meu.
Toți mi-au răspuns, lăudând alegerea titlului, dar nu și conținutul.
Pe scurt și cu foarte mult tact, mi-au spus că nu erau interesați de povestea mea.
Nu i-am condamnat, ba dimpotrivă, am fost extrem de recunoscătoare că mi-au răspuns.
Am publicat în continuare pe contul meu, ca până atunci.
În 2019, am contact unele reviste literare românești, cu scopul de a promova publicarea primei mele cărți importante scrise în limba română („14 nuanțe de roșu”).
Din nou, mi-a trebuit mult curaj, dar acum consideram că lucrarea era merituoasă.
Din 10 sau așa ceva emailuri pe care le-am trimis, 2 au răspuns pozitiv și 2 negativ, celelalte s-au pierdut în spațiu.
Unul dintre răspunsurile negative mi-a rămas adânc întipărit în memorie, deoarece am fost făcută cu ou și cu oțet.
Critica literară a fost plină de insulte și ofense, încât psihicul meu le-a perceput ca focurile de mitralieră.
Cum ar spune mult regretatul Sergiu Florin Nicolaescu: „Un fleac, m-au ciuruit.”Cel mai rău a fost că nu am negat. Nu mi-au spus nimic din ceea ce nu știam și gândeam despre mine și stilul meu de a scrie.
Am crescut enorm de atunci și ca persoană, și ca scriitor.
M-am instruit în cariera pe care am decis să o urmez, mi-am adunat gândurile, am lucrat cu mintea mea.
Însă, după o viață (40 de ani) în care ai crezut tot ceea ce îți spune critica (inclusiv comentatorii, recenzorii amatori etc.), nu e ușor să faci o schimbare completă de paradigmă.
Gândurile proprii sunt cei mai mari dușmani ai noștri.
Ceilalți: lumea, societatea, guvernul, politicienii, prietenii, colegii care te judecă și cenzură sunt copii pe lângă ce-ți faci tu singur.
Tortura interioară este un cataclism pentru stima de sine, efectul fiind, inevitabil, catastrofal.
Trimiterea creației spre evaluarea profesioniștilor sau a publicului larg este cel mai descurajant proces pentru orice creator din univers.
Asta dacă nu cumva creatorul este 100% că ceea ce face este perfect, ori, mai degrabă, dacă știe că are toate șansele să cucerească pe toți.
Cum spun mereu, valoarea a ceea ce faci este dată de gândurile tale.
Succesul pornește de la tine, din capul tău.
Dar cum propui munca ta fără să pari arogant și nebun de legat?
Este foarte greu și nu depinde în totalitate de tine. Percepția celorlalți poate fi diferită de a ta.
Da, sunt anumite cuvinte, expresii de care trebuie să te ferești și asta-i o artă chiar și pentru cei mai buni scriitori.
Sunt epuizată și nu mă exprim foarte limpede.
Întorcându-mă la cartea mea și la procesul de trimitere spre evaluare, pot doar să reiterez ceea ce spune titlul: este cel mai descurajant proces. Poate nu pentru toți, dar este pentru mine.
Pe tot procesul scrierii acestui roman de ficțiune realistă, am considerat că merită atenția editurilor.
Câteodată am simțit că este o capodoperă și eu sunt opusul unei persoane delusional.
Aș vrea să nu mai trec niciodată prin așa ceva, deși, cinstit vorbind am trecut prin altele și mai grele. Dar nu când este vorba de creațiile mele.
Sunt o persoană introvertită și mintea mea încă refuză să creadă 100% că modul în care fac ceea ce fac este bine.
La vârsta mea este rușinos, dar este ceea ce este.
De aceea eu sunt ceea ce sunt. Adică un scriitor. Ori o scriitoare.
I am that, I am.
Uitam, cred că „O viață în cuvinte” va fi publicată de o editură?
Sigur.
Într-o zi.
⭐⭐⭐⭐⭐
Îți mulțumesc din suflet dacă mi-ai recenzat pozitiv cărțile.
Știu că ai fost mai mult decât generos/generoasă.
Sunt conștientă de faptul ai închis ochii în fața erorilor de exprimare (și altele).
Recunoștința mea este infinită.
Crezi sau nu, mă rog pentru tine-n fiecare seară. Da.
Nu închid ochii înainte de a mulțumi cerului pentru fiecare om care apreciază ceea ce fac și vede eforturile mele.
Universul o să-ți întoarcă înmiit înapoi fericirea ce împrăștii.
Cred în legea atracției așa cum cred că este destulă abundență pentru toți oamenii pe lume.
🕮
Cărțile mele în format tipărit publicate cu Cristina G. (în engleză și română) se găsesc în multe librării virtuale, dar pornesc de pe Amazon (unde au fost publicate inițial).
Cărțile electronice numai în limba română (semnate cu Cristina Gherghel și Cristina G.), sunt peste tot.
🎁
La fel ca mai sus, cărțile semnate cu Cristina Gherghel (din decembrie 2022), inclusiv cele de auto-ajutor și dezvoltare personală, se găsesc pe toate platformele de vânzare de carte online, în ambele formate: electronic și de hârtie.
Le poți avea GRATUIT dacă dorești să le recensezi.
Contactează-mă prin formularul de contact.
Pe rețelele de socializare intru rar.
💞💛💙
Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să zâmbești, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive.
💯Legea recompensei
Comentatorii care împart fericire au foarte multe șanse să citească gratis cărțile mele de auto-ajutor și pentru dezvoltare personală.
Dar nu numai. ☺️
Disclaimer
O parte dintre linkurile de pe blog sunt linkuri de afiliat.
Asta înseamnă că eu câștig un procent din eventualele vânzări generate de aceste linkuri și bannere.
Pentru detaliile complete, apasă aici.
Credit fotografii
Unele sunt de pe Pixabay, altele de pe PngTree. Precum asta de mai jos.
.png "carti de cristina gherghel")