Ce este bârfa și cum să faci față răutăților

Vorbirea de rău a altora (bârfa) este un fapt mult mai comun decât știm și vrem să credem. 

Este un sport internațional - un sport al limbii adică, acasă la ea (bârfa) oriunde ne-am afla în lume. 

Câți dintre noi au suferit, suferă și vor suferi din pricina răutăților gratuite ale seamănului nostru?

Dar, avem noi control asupra celorlalți?!

NU. 

Ce este bârfa?

Bârfa este vorbirea de rău a altora când aceștia nu sunt prezenți. Auzi ceva despre cineva, o știre, un zvon oarecare, și fugi repede să spui altcuiva. 

Vorbirea de rău poate fi bazată pe un fapt real, inspirată la realitate sau poate fi complet inventată. 

De cine și de ce, este o altă discuție.

Oricum ar fi, bârfa, hula, ocara ș.a.m.d. rănește, și-n prea multe cazuri, distruge reputații și, fără exagerare, existențe întregi.

De ce ar născoci unii neadevăruri despre alții și, mai ales, de ce le-ar striga în patru vânturi, răspunsul este: răutate – de aceea se numesc „vorbe rele”. 

Dar, sunt și oameni care duc zvonurile de la unii la alții din ignoranță.

Unii oameni: prieteni, vecini, colegi, foști și foste, și chiar rude (apropiate sau nu), ne detestă în secret – ori pe față – din variate cauze.

Aș putea să dau un milion de exemple. Unul banal este... că ai mai multe flori în curte.

Ori ești mai înalt, mai slab, mai vioi. Poate pictezi sau compui poezii, sau... nu știu, ai mai multe albine și mierea ta este mai fină. Bine, mai parfumată, că nu cred că mierea poate fi „fină” sau „mai fină”. Ai un copac de mere golden, de cireșe sau nectarine, care a dat un rod mai bogat decât al lor.

Cum am zis, exemplele și motivele pentru care cineva te-ar bârfi, sunt fără număr, și numai tu știi de ce ești vorbit de rău. Câteodată, nici tu nu știi. Spun din experiență. Și ce experiență! Dacă mă urmărești de mult, cred că știi câte s-au spus și se spun despre mine.

Dar, nu despre mine-i vorba, ci despre tine.

 

Nu toți cei care bârfesc o fac cu scopul de a răni. Nu, unii dintre noi bârfesc că le vine natural. Pentru ei este o conversație ca despre vreme.

Exemple:

„Acuși vine ploaia.” 

„Ai auzit? Fata vecinei a rămas gravidă cu un huligan din București. O omoară taică-su!”

Crezi sau nu, majoritatea bârfește fără să aibă intenția de distruge pe cineva. 

Dar, indiferent de motivul pentru care cineva bârfește, ceea ce contează este cum reacționăm noi în fața bârfei.

Vezi tu, cel care ești vorbit de rău mă refer, gura lumii n-o poți închide. Nu poți schimba mintea oamenilor. Nu poți controla ce fac alții.

Singurele lucruri pe care le poți face în fața bârfei este să ignori și să-ți vezi de treaba ta.

Evident că asta-i foarte ușor de spus, dar excepțional de greu de făcut.

Când reputația ta și a întregii familii este în joc – când cariera, locul de munca, relația cu prietenii și colegii îți sunt periclitate – când tot ce-ai făcut bun într-o viață-ntreagă poate fi iremediabil distrus într-un minut, când un simplu zvon destramă relații... cum, cum să ignori?

Suntem oameni din carne și oase. Avem sentimente, emoții, inimă... și ne doare. Știm că nu-i putem opri pe alții din a vorbi alandala, dar suferim fără să vrem. Ne gândim necontenit la motivele pentru care cei ce ne bârfesc o fac cu-atâta ușurință, fără să considere consecințele dezastruoase asupra vieții noastre. Ori dimpotrivă, se gândesc la consecințe și de aia o fac, să ne zdrobească, să ne facă una cu pământul... În timp ce ei se veselesc.

Când auzim ceva rău despre noi, despre cei dragi, despre un membru al familiei (pe care nici măcar nu-l plăcem), despre partener sau parteneră, ne simțim stânjeniți, rușinați, supărați. Și-am vrea să urlăm în gura mare că nu-i adevărat și totu-i minciună ori că altfel s-a întâmplat, dar ce putem face când laptele este vărsat? Putem doar să curățim, să uscăm cu hârtie absorbantă. 

În fața zvonurilor, toți suntem complet impotenți.

Și totuși, oprește-te o clipă să te gândește-te la tine. Fă-ți o introspecție rapidă.

Tu n-ai bârfit nicicând?

Tu nu vorbești niciodată de rău pe alții în lipsa lor?

Nu o faci cu același scop sau din același motiv – te scuzi tu.

De unde știi că cei ce te-au vorbit sau te vorbesc pe tine o fac cu răutate?

Și chiar dacă așa ar fi, adică ești denigrat pentru a fi rănit, cum poți să oprești bârfa?

Nu poți. N-ai putere asupra altora, doar a ta. Iar dacă stai și arzi mocnit ori cu flacără vie – dacă sângerezi fără oprire, dacă te duci singur în aceste amintiri destructive, luni sau ani în șir, înseamnă că nici asupra ta nu ai putere.

Și când zic că te duci singur în aceste amintiri, fac referire la faptul că bârfa a fost sau are loc altundeva decât unde ești tu, și totuși tu te duci acolo (în mintea ta) să reasculți și să te torturezi la infinit în fiecare zi când te trezești sau când mergi la culcare.

Ori mai rău, orice minut liber pe care-l ai, îți lași inima să se inunde de durere și mintea să fie copleșită de gânduri negre. În timp ce omul care te-a vorbit (ori te vorbește) de rău doarme liniștit, fără regrete sau sensuri de culpă. Poate a și uitat de ceea ce-a spus. Poate o face atât de des încât a devenit normalitate, un stil de viață, un mod de a trăi. Cunosc oameni așa, din nefericire. Nici nu-și dau seama cât de mult rău fac. Asta, dacă nu cumva știu exact ceea ce fac și au agenda lor. Dar acestea sunt doar supoziții, n-am de unde să știu precis ce-i în mintea lor. Și nici tu n-ai de unde să știi exact. Nimeni nu știe ce-i în mintea altora.

Și dacă n-ai putere nici asupra minții tale, căci nu poți să-ți scoți din cap cum au putut sau pot să-ți facă asta, ce să te aștepți de la alții?

Haide, recunoaște în fața ta nu trebuie să-mi spui mie sau altcuiva, recunoaște că nici asupra minții tale nu ai mare putere de decizie.

Asupra acestei trăiri aș vrea să-ți redirecționezi energia.

Gura lumii n-o poți închide, dar modul în care reacționezi tu când aceasta trăncănește vrute și nevrute, stă în mâinile tale.

Când ești denigrat, defăimat, batjocorit... tu ignoră. Lasă să treacă pe lângă tine. Spune deschis: „iartă-i Doamne, că nu știu ce fac.”

Ha, ha!!!

Pe Scaraoțchi! Dă-i naibii pe toți/ Înjură-i, dacă te face să te simți mai bine. Dorește-le aceeași soartă... dar în acest caz, cum ești mai bun decât ei? Și acesta este un discurs pentru altă dată.

Oricât ai rumega asupra bârfelor, nu le poți șterge.

Și totuși, există un lucru pe care a-i putea să-l faci... un lucru practic, asta în afară de a-ți convinge mintea și sufletul să ignore, și anume:

Dacă bârfele te-au ponegrit și ți-au pus la risc cariera sau locul de muncă, în loc să plângi în pumni și să te perpelești în iad, du-te și vorbește cinstit cu acei care au fost martori la vorbele rele despre tine.

Roagă acești oameni să-ți acorde 5 minute din timpul lor. Pune-ți inima pe tavă și spune-le adevărul. Nu țipa și nu ofensa. Fii calm ca un lac înghețat.

Dacă refuză să te asculte că dau crez zvonurilor și vorbelor rele, fă apel la umanitatea lor. Întreabă-i deschis:

„Dacă dumneavoastră ați fi în locul meu, dacă cei defăimați ați fi dumneavoastră, cum v-ați simți? Nu ați dori să spuneți și varianta adevărată?”

Apelează la conștiința lor. Sunt sigură că li s-a întâmplat și s-au simțit ca tine. Dacă ar fi reputația, viitorul, prezentul, locul lor de muncă în joc, nu ar vrea să repare ce alții distrug?

Sunt sigură că da.

Dacă au puțină empatie, te vor asculta.

În cazul în care nu vor și nu vor, nu ai cum să-i forțezi și insistența va crea și mai multă negativitate. Dacă răul este iremediabil, ce poți controla – cu mult efort – este acceptarea și resemnarea.

Vorbesc din experiență.

Decizi cu bună știință să lași de la tine și de data aceasta. Este o muncă colosală care va dura luni sau chiar ani de zile, dar, îți garantez că odată ce-ai acceptat că nu-i poți schimba pe ceilalți, prezentul nu-ți mai părea atât de sumbru. Până și cerul se va lumina. Că ce arunci în univers se-ntoarce înapoi, ca un boomerang.

 

Cum să-ți obligi mintea să nu retrăiască experiențe negative la infinit 

Ori de câte ori îți amintești de bârfe și răul făcut sau ți-l fac pune stăpânire pe tine din nou, refuzând să aprofundezi aceste simțăminte și îndrumă-ți trăirile pe amintiri frumoase. O dată, de 2 ori, de 3 ori, de 1000 de ori. Adică, iar și iar și iar și iar, până când mintea ta va face asta în mod automat. Îți înveți mintea să gândească altfel.

Paradigm shift se numește în engleză = schimbare de paradigmă.

„Ceea ce este o modificare importantă care are loc atunci când modul obișnuit de a gândi sau de a face ceva este înlocuit cu un mod nou și diferit. Simplu, schimbarea de paradigmă este o schimbare radicală în gândire.” Și când această schimbare se instaurează, vei vedea mai ușor lucrurile bune din viața și din jurul tău.

Gândirea negativă este instinctivă, gândirea pozitivă cere foarte mult efort.

Aș putea să vorbesc despre asta la infinit, că am lucrat și lucrez fără pauze cu mintea mea – împotriva ei de fapt, și am s-o fac, dar în alte vloguri.

Mă întorc la tine și la vorbele rele: oprește-te din durere, nu mai trăi acele momente în care omenii te ponegresc si se bucură de răul tău, ci canalizează-ți forțele pe acceptare și pe ce se-ntâmplă pozitiv în viața ta.

Nu știu ce ai tu pozitiv în viață, deseori ignorăm lucrurile bune din instinct pentru că suntem obișnuiți cu ele și credem că ni se cuvin. Și poate ni se cuvin, dar nu toți le au, cum ar fi două mâini, două picioare, doi ochi și două urechi care funcționează bine... . Și dacă nouă ni se cuvin, de ce nu și altora?

Știi la ce mă refer.

Drag om care suferi din pricina altora, te-ndemn să reflecți asupra modului în care-ți faci singur rău, atunci câne ești indulgent cu trăirile și gândirile tale negative și să accepți faptul că nu poți controla ceea ce fac alții. Gura lumii n-o poți închide, dar cum reacționezi și ce simți tu când aceștia te bârfesc, este în mâinile tale.

Lasă-i pe alții să facă ce vor, universul va avea grijă de ei, acum sau într-o altă existență.

Tu... fii om cu tine și adulmecă o floare, mirosul de cafea, parfumul care-ți place. Trage adânc în plămâni și zâmbește chiar dacă inima îți sângerează.

Fă asta ori de câte ori simți că nu mai poți să mergi înainte așa.

Dacă vrei să plângi, lasă-ți lacrimile să curgă libere la vale. Plânsul liniștește și eliberează.

Dacă vrei să urli, fă-o cât poți de tare, însă undeva departe de oameni, că-n public riști să fii pus în cămașă de forță.

Dacă vrei să dai cu șutul sau cu pumnii, ia o pernă. Nu-ți rupe oasele, că-i păcat.

 

Bârfa lezează grozav, dar nimeni nu-ți poate face mai mult decât îți faci singur când trăiești la infinit răul făcut de alții.

Îndreaptă-ți ochii spre cer și fii recunoscător pentru că poți să respiri, chiar dacă sunt zile, luni și ani la rândul în care n-ai vrea. Știi că tot ce are un început, are și un sfârșit. Nimic nu dăinuie în etern.

Fii prietenul tău când cei din jur îți sunt dușmani. Alege cu bună știință să accepți că așa-i lumea și n-ai putere asupra ei, ci doar asupra ta. 

Canalizează-ți energiile pe acceptare și pe trăirile tale. Vezi tu, bârfele vin și trec, dar tu rămâi cu amintirile și durerea este constantă. Retrăiești acele momente la infinit când ai putea să te concentrezi pe cum să uiți și să mergi mai departe.

Să uiți?! Cum să uiți? Se poate? 

Da! Se poate. Eu o fac în fiecare zi. Când merg la culcare, îmi redirecționez gândurile pe lucrurile pozitive ce mi s-au întâmplat în cursul zilei, refuzând categoric să plâng în pumni, că nimeni nu-i imun la răutate.

Dacă mă trezesc din somn, fac același lucru. La fel și dimineața. Practic, ii găsesc de lucru minții care ar gândi negativ permanent altfel. Că ne vine natural. Suntem oameni.

Asta trebuie și poți să faci și tu. N-am să te mint, este colosal de greu, dar alegerea stă în mâinile tale. Gura lumii n-o poți închide, cum reacționezi tu în fața răutăților este în puterea ta. Educă-ți mintea ori de câte ori cade pradă trăirilor destructive. Și-ntr-o zi, o să-ți dai seama că ceea ce zic alții este problema lor și nu a ta. Asta, evident, dacă nu ești un criminal. Dar nu despre asta vorbim, ci de oameni cumsecade.

 

Atât pentru acum.

Te aștept data viitoare cu un alt subiect de actualitate menționat în acest vlog: pozitivitatea. 
Cum să te menții pozitiv când nimic nu merge cum ai vrea să meargă. 

Ciao! 

PS 

Dacă vrei să asculți despre bârfă și despre tot ce scriu pe acest blog, înscrie-te la canalul meu de YouTube sau/și urmărește-mă pe rețelele de socializare.